Biserica „Sfântul Atanasie al Athonului” - Domașnea

Localitatea este atestată documentar în 1436. În decursul existenţei sale, satul a avut mai multe vetre, cunoscându-se cu certitudine trei: "Satul bătrân", "La hotare" şi "Câmpul Nedeii". Satul a fost incendiat de turci în 1695 şi 1718. Este amintit în 1745 , 1751 , în 1757 când avea 130 de case, în 1774, 265 de case , în 1910, avea 2126 locuitori şi 473 de case , în 1935, 2072 locuitori . A făcut parte din Regimentul de graniţă, compania a 8-a cu sediul la Cornea. În sat a existat o biserică de lemn cu hramul "Sf. Atanasie de la Athos" înălţată în 1744.

Biserica actuală cu hramul "Sf. Atanasie de la Athos", este construită în stil baroc în 1807-1817, din piatră cu ziduri groase de 1,70 m, acoperită cu ţiglă, având dimensiunile de: 27,70 x 8,90 m. Turnul este din cărămidă acoperit cu tablă de cupru, iconostasul de zid. Edificiul este monument istoric.

Biserica a fost pictată în 1834 de Dimitrie Turcu împreună cu Dimitrie Popovici. Se păstrează mai multe icoane reprezentative pictate în ulei pe zid sau în ulei pe lemn cum ar fi: "Maica Domnului cu pruncul", "Schimbarea la faţă" (pictor Petru Iacşa?), "Sf. Ioan Damaschinul", "Cosma Cântăreţul". Restaurarea picturii s-a făcut în 1983-1985 de Gheorghe Costurin.Biserica a fost sfinţită de P.S. Lucian, Episcopul Caransebeșului în 17 octombrie 2010.

În biserică se păstrează următoarele icoane, secolul XVIII (?), tempera pe lemn, pictor necunoscut: "Iisus Hristos", "Maica Domnului cu pruncul", "Sf. Nicolae", "Sf. Petru şi Pavel", fiecare având dimensiunile de 1,30 x 0,73 cm. De asemenea, se pot remarca uşile împărătești (dimensiuni: 1,60 x 73 cm), moleniile ("Maica Domnului", "Sf. Ioan Botezătorul", fiecare icoană având dimensiunile de 80 x 35 cm) şi crucea cu dimensiunile de 86 x 56 cm. Se mai păstrează și moleniile "Maica Domnului", "Sf. Ioan Botezătorul", fiecare având dimensiunile de: 63 x 34 cm. Toate aceste icoane necesită restaurare urgentă.

Biserica din Domașnea s-a zidit între anii 1807-1817.

O clădire foarte solidă, la zidirea căreia comandamentul militar grăniceresc a dat concurs nelimitat, a adus chiar un arhitect de la Viena. Nu mai puțin însa au contribuit credincioșii, dintre care unii și-au vândut pământe, numai ca Biserica să poată fi terminată. Biserica a fost zugrăvită în anul 1823 de Dimitrie Popovici iar pictura a fost făcuta de pictorul Dimitrie Turcu din Oravița în anul 1834.

Biserica a fost sființită de către Episcopul Vârșețului, Maxim Minulovici, la 5 iulie 1833 stabilindu-se cu această ocazie și Hramul Bisericii, Sfântul Atanasie al Atonului. Se împrejmuiește avlia și în anul 1881 se acoperă cu aramă, turla Bisericii și se fixează în turlă un ceas cu patru cadrane. Se instalează deasemenea cele două clopote mari. Sculptura, tablourile de la Iconostas și Tronul Arhieresc s-au făcut în anul 1864. După reactivarea Episcopiei Caransebeșului, Biserica este cercetată de întaiul Episcop, Ioan Popasu.

În anul 1932, profesorul Nicolae Iorga declară Biserica, Monument Istoric Național. La 27 aprilie 1899, sub conducerea preotului George Pepa, Consiliul parohial achiziționează un teren pe care în anul 1906 se începe construcția Casei parohiale din Domașnea. Lucrările sunt continuate de către Preotul Simion Răzvan până în anul 1908 când construcția este terminată. La 9 mai 1940, printr-o adresă a primăriei comunei, semnată de primarul satului, Ioan Horescu, și de notarul Sigmund Fronhoffer, Consiliul parohial este rugat să cedeze clădirea școlii din localitate, fapt împlinit. Astfel, Școala Elementară din Domașnea funcționează, fără întrerupere, în interiorul Casei parohiale în perioada 1940-1972. Începând cu anul 1972, în casa parohială se instalează Primăria comunei, poșta, telefoanele și diverse alte instituții sau firme.

Clădirea casei parohiale, confiscată în anul 1949, este retrocedată Bisericii prin sentința Curții de Apel din Timișoara, nr. 945 din 15 februarie 2001, după un proces în care primarul de atunci al comunei, Petru Lozici, în mod rușinos, s-a împotrivit cu încăpățânare acestui act.

Cimitirul satului, care adăpostește osemintele a mii de strămoși, primește în dar în anul 1947 de la părintele Simion Răzvan, Capela. În toamna anului 1966, un grup de credincioși format din: Nistor Iuga, Petru Pepa, Nicolae Galescu, Gheorghe Matica, Pârvu Sitariu, Ștefan Juberean, Petru Pușchiță și Ion Pepa, sub conducerea lui Dimitrie Roman, realizează îngrădirea cimitirului cu sârmă zincată pe o lungime de 400, metri liniari, instalată pe un soclu de beton de 1.30 m înălțime. Se rezonează cimitirul, iar locurile de veci (pentru 6 coșciuge) sunt împărțite sătenilor prin plata unei sume ce varia între 500 si 1000 de lei sau prin prestația unor zile de muncă (cei cu 30 de zile de muncă sau mai mult primeau locul de veci fară plată). S-a lucrat în total 401 zile. Costul lucrărilor s-a ridicat la suma de 84.254 lei, sumă obținută din contribuția sătenilor (35.300, lei) și din concesionarea locurilor de veci (64 de locuri contra sumei de 47.708 lei). Aici trebuie amintit concursul primarului comunei, Iosif Cristescu, care a ajutat proiectul sub toate raporturile, inclusiv cu materiale rezultate din demolări, etc. În același timp s-a construit casa mortuară și s-a ridicat un monument - o cruce din oțel de 6 metri înălțime - pe locul unde a fost primul cimitir al satului între anii 1695-1717.

Prima restaurare a picturii Bisericii s-a executat între anii 1983-1985 de către profesorul Gheorghe Costurin din București, preoți fiind Gheorghe Rădulescu și Dorin Aiușeriu. Costul restaurării a fost de 312.270 lei. Numeroși credincioși au contribuit cu diverse sume de bani la această restaurare.

În anul 1987 se împrejmuiește Biserica, gardul rspectiv costând la acea vreme 68.000 lei, iar în anul 1990, în semn de prețuire a eroilor Revoluției Române, se construiește Crucea din Dealul Domașnei. Toate aceste sume au fost donate de credincioșii Bisericii din Domașnea.

Un aspect indeit îl constituie faptul că biserica parohiei Domașnea are ca ocrotitor pe Sf. Atanasie al Athonului, fiind singura parohie din Eparhie cu acest hram. Documentele menţionează că acest hram a fost atribuit de către episcopul sârb Maxim Minulovici, care a binecuvântat biserica în data de 5 iulie 1833, în ziua prăznuirii sfântului athonit.

Biserica a fost târnosită la data de 17 octombrie 2010, de către Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului. Deși, documentele menţionează de sfinţirea bisericii în anul 1833 la data de 5 iulie de către episciopul ortodox sârb Maxim Minulovici, s-a constatat că în sfânta masă nu au fost așezate sfintele moaște, biserica fiind doar binecuvântată.