Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” - Iablanița

Parohia este situată în comuna iablanița, așesat la 44,58 latitudine nordică și la 22,19 latitudine estică, în apropiere de calea ferată Timișoara - Caransebeș - București, se învecinează cu hotarele satelor Mehadia ,Plugova, Globu Rău, Crușovăț și Petnic. Satul iablanița era așezat în anul 1402 cu 3-4 kilometri mai sus către pădurea ce mare, față de vatra actuală. Casele din lemn erau așezate pe văi, ogașe, în locuri cât mai bine ascunse, înconjurate de pădurea formată din fagi pini și plopi.Vechea vatră a satului este numită astăzi "Valea Satului",ori "La Satul Bătrân". Mutarea satului în vatra actuală a însemnat o acțiune de mare amploare, bine gândită, organizată și condusă de autoritățile austriece prin structurile militare ale teritoriului,respectiv prin regimentul grăniceresc "Scoaterea la drum al satelor", cum s-a numit acțiunea. Argumentul deosebit de însemnat și hotărâtor în obținerea aprobării mutării satelor a fost dorința în deosebi necesitatea ca autoritățile să poată supraveghea mai ușor dar și mai temeinic populația. Mutarea satelor în locuri ușor accesibile a preocupat mult timp autoritățile austriece, dar abia prin rezoluția imperială din 1 mai 1784 s-a aprobat de pildă ca în județul Caraș - nemilitarizat - să înceapă regularizarea satelor Vatra actuală a satului se întinde mai bine de doi kilometri. În prezent după datele primăriei suprafața teritoriului satului este 7423 ha. Numele satului Iablanița are o vechime multiseculară și a fost dat așezării în tinpul când localnicii au început să conviețuiască cu populațiile slave. Se afirmă că numele de Iablanița provine dintr-un vechi slav, anume din "Iablonka" însemnând măr. Iablanița împreună cu satele Cănicea, Cornea, Crușovăț, Cuptoare, Domașnea Globul Craiovei, Lăpușnicel, Pârvova, Petnic, au făcut parte din teritoriul numit în vechime "Craina". Numele de Craina (Krajna) este de origine slavă și își are originea în cuvântul "Kraj" care margine înseamnă.

În Iablanița a existat o biserică de lemn din vechea vatră a satului dar nu secunoaște anul construirii. După mutarea pe actuala vatră a fost construită o biserică de lemn care în urma unei ploi torențiale a fost distrusă. În locul acestei biserici a fost construită o nouă biserică tot din lemn pe locul numit "Vâr", în mijlocul cimitirului, pe locul ei a fost ridicată în 1937 o cruce, de la această biserică a rămas Tronul Arhieresc. Biserica actuală cu hramul "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" a fost construită între anii 1821-1825, în stil baroc din piatră și cărămidă arsă, u dimensiunile de 21x7,70 m, acoperită cu tiglă, turnul din cărămidă acoperit cu tablă de cupru, de către meșterii locali, sub conducerea maur-maistor-ului Johanes Krivianski, iar preoțise aflauGheorghe Trailovici și Zaharia Tatucu. Din generație în generație s-a transmis că locul unde s-a construit biserica era băltos, însă au fost aduse sute de care de piatră și peste acestea s-a stâmpărat var provenit din calcarul adus de la Ostreș și de pe dealul corbu, care a fost ars în cuptoare de localnici. Așa se explică faptul că, deși au fost cutremure , unele destul de puternice zidurile bisericii au rămas intacte. Pictura bisericii a fost realizată de Ștefan Popovici în 1828, continuată apoi de Dimitrie Popovici și Trifon Achimescu. În 1856 Biserica este pictată de Mihai Popovici. Pictura a fost restaurată în 1941-1943 de Ioan Băleanu .În biserică sunt 15 icoane Prăznicar și 25 de icoane pictate pe spătarele scaunelor. Cutrecerea timpului s-au făcut simțite ca necesare reparații și diverse înbunătățiri. În anul 1894 la îndemnul și sub conducerea preotului de atunci Gheorghe Tătucu s-a izbutit repararea generală a exteriorului si-sa ridicat zidul care înconjoară avlia (curtea) bisericii. În anul 1911 s-au ridicat porți cu grile din fier, la intrarea în avlia bisericii și la cele două cimitire. În perioada 1941 - 1943 s-a reparat și exteriorul bisericii de către meșterii locali conduși de Gheorghe Predescu din Mehadia. Casa parohială a fost construităîn 1943, din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă, donată bisericii de către preotul Gheorghe Tătucu. În sat se află o cruce din marmură albă ridicată în 1989 în memoria eroilor căzuți în al doilea război mondial.