Parohia „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” - Prilipeţ

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII / CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia este situată în satul Prilipeț, comuna Bozovici, județul Caraș Severin.

Localitatea Prilipeț, în conformația ei geografică actuală, este așezată în Valea Almăjului, pe ambele maluri ale râului Nera, la o distanță de 6 km spre sud- est de Bozovici.

Prima atestare documentară a satului Prilipeț, apare într-o diplomă din anul 1484, când regele Matei Corvin îl dăruiește, împreună cu alte sate din Almăj, nobilului Iacob Gârlișteanu.[1]

După tradiția locală, se pare că vatra vechiului sat era pe locul numit "TĂRIA" (săliște), ce se găsește aproximativ la 8 km nord vest de actuala așezare a satului. Despre această denumire se amintește în perioada 1690-1700 în harta lui Korabinski. Cu ocazia recesământului din 1717 satul "TĂRIA" avea 9 case din bârne, iar actuala așezare a satului era numită "PRILEVAZ" și avea 57 de case. Apoi, în statistica făcută din ordinul Episcopului de Vârșeț Ioan Georgevici, la 1749 erau în Prilipeț 87 de colibe sau sălașe.

În anul 1800 satul Prilipeț avea 120 comunioane, în 1887 numărul caselor era de 300, iar în prezent au rămas 225 de case, din care locuite 162 (480 de locuitori stabili).

Satul Prilipeț a făcut parte din organizația de grăniceri (Confiniul Militar de Graniță) din anul 1772 până în anul 1872, aparținând companiei nr. 2 din Bozovici.

Regimul militar de graniță a durat 100 de ani și a avut darul să introducă în popor ordinea și disciplina, moralitatea etc. "S-a introdus ordinea în administrație, luând ființă o mulțime de instituțiuni folositoare"[2].

În vremea graniței s-a ridicat din satul Prilipeț o personalitate marcantă, generalul Traian Doda (1822-1895), care a fost un dârz luptător pentru cauza grănicerilor bănățeni, ales deputat în mai multe rânduri (1874-1887), la stăruința lui ia ființă Comunitatea De Avere în 1879, cu sediul în Caransebeș, al cărei președinte a fost de la înființare și până în 1892[3].

B.ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]

Biserica veche, din lemn, a ars în războiul din 1788, când turcii au dat foc satelor din Almăj. După datele tradiției ar fi fost așezată la circa 30 de metri nord-est de locul unde se află biserica actuală. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica actuală a fost construită în anul 1831, în timpul păstoririi preotului Petru Drăgilă. Este zidită în stil baroc - vienez. Are formă dreptunghiulară și se încheie la răsărit cu absida semicirculară, atât în interior cât și la exterior. Zidurile sunt din piatră de carieră și cărămidă arsă, având grosimea de 1,30 m. Biserica are o lungime de 22,50m, lățimea 7,20 m. și înălțimea până la boltă de 5,50m. Iconostasul este din zid de cărămidă, având grosimea de 0,50m. Pe pronaos este construit turnul, în formă de prismă patrulateră, din piatră de carieră pănă deasupra acoperișului bisericii. În continuare, este construit din cărămidă și piatră și acoperit cu tablă de aramă.

.[PICTURA]Pictura murală este executată în ulei de pictorul Dimitrie Turcu în anul 1863.

Restaurări interioare și exterioare: În anul 1858 s-a înlocuit șindrila din lemn și s-a acoperit biserica cu țiglă, iar turnul cu tablă. În 1897 s- a înlocuit lemnăria turnului și s-a acoperit cu tablă de aramă. În 1937 a fost înlocuită lemnăria bisericii, afară de turn, și biserica acoperită cu țiglă solzi de calitate fină. În 1938 s-a spălat pictura și s-a zugrăvit interiorul bisericii de către pictorul Nicolae Popovici din Grădinari. Exteriorul, care a suferit deteriorări în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost reparat în 1957.

În urma uraganului din 5 iulie 1965, biserica a suferit pagube la acoperiș. Cheltuielile de

reparații au fost suportate de Sfânta Arhiepiscopie a Timișoarei și Caransebeșului. Exteriorul bisericii s-a mai restaurant în anii 1985, 1999, 2015. Tot cu aceste ocazii s-a reparat și zidul care împrejmuiește curtea bisericii.. În anul 2003, prin contribuția credincioșilor, s-a restaurant pictura de către pictorul Igor Isac și s-a vopsit mobilierul.În anul 2004 cu sprijinul Consiliului Județean s-a introdus încălzire centrală în locașul de cult.

[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare, cărțile de cult vechi, de patrimoniu, au fost predate la 28.XI 1978 Protopopiatului Oravița.[4]

Vizite canonice: 1891 parohia a fost vizitată de Episcopul Nicolae Popeea, 1924 parohia a fost vizitată de Episcopul Iosif Traian Badescu, 1935 parohia a fost vizitată de dr Vasile Lăzărescu, Ep Caransebeșului, 1948 parohia a fost vizitată de Episcopul Veniamin Nistor.

1952 parohia a fost vizitată de dr. Vasile Lăzărescu, Mitropolitul Banatului, când sfințește biserica pentru a doua oară, prima dată ar fi fost sfințită la anul 1838 de către Episcopul Iosif Raiacici.[5]

În anul 1996 parohia a fost vizitată de dr. Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului, cu prilejul sfințirii monumentului eroilor,căzuți în cele două războaie mondiale, din Prilipeț,.

Prea Sfințitul Dr. Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului a vizitat parohia Prilipeț în anii 2006(6 august), 2011 (7 august) și 2014 (30 august).

[ŞIRUL PREOŢILOR] : Mihail (Micșa) Drăgilă până la 1778 (anul când afost ucis de haiduci)[6]; Grigorie Popovici 1778 (an când i s-a eliberat singhelia)[7]; Mihai Drăgilă (1805-1831), decembrie 17(probabil fiul lui Micșa cel ucis de haiduci); Petru Drăgilă (1831-1838); Petru Popovici, administrator (1838-1840), Dimitrie Tomici (1854-1855); Mihail Blidariu (1860-1900) (26 septembrie); Vasile Popovici administrator 1900; Ieremia Borchescu 1900-1942(decedat 1948); Pavel Bogoievici, administrator(1942-1943); Ipolit Ilică, administrator (1944-1948); Nicolae Careba, administrator (1949-1950); Traian Constantin administrator (1951-1952(10 aprilie); Pavel Ciucur (1952 (10 aprilie) - 1980 (31 martie); Pavel Iovanescu (1 aprilie 1980 - prezent).

Casa parohială a fost construită în a doua jumătate a veacului al XVIII lea (probabil terminată în jurul anului 1764, după tradiție), în stilul clădirilor pentru militarii din graniță, destinată în acest scop. A intrat în posesia parohiei prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 30 august 1873. Se găsește sub numărul vechi 132 iar cel nou 150, carte funciară actual 200.

C . CIMITIRUL, cel vechi a fost pe locul numit "pe morminți" iar în jurul anului 1800 s-a cumpărat terenul pentru actualul cimitir, de la familia Drăgilă9. Are o suprafață de 8156 m2.

D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ]

Începutul veacului al XX lea este marcat de importante evenimente culturale în Valea Almăjului, această regiune cu o configurație geografică specifică, unde are loc o puternică mișcare corală. În acest climat cultural trăiește și satul Prilipeț. Încă din anul 1900 i-a ființă o formație corală mixtă, din inițiva învățătorului Ioan Bojincă, care va desfășura o bogată activitate culturală și religioasă, până în ajunul primului război mondial și apoi în perioada dintre cele două războaie până în anul 1935. După această dată corul a fost preluat și dirijat de către Petru Novacescu zis Biran (1935-1952) și apoi de către preotul Pavel Ciucur. Acest cor a purtat numele de "Corul plugarilor din Prilipeț". În timpul activității sale s-a deplasat, la București în anul 1930 la un concurs, apoi în 1955 la sfințirea bisericii din Borlovenii Vechi, 1970 la sfințirea bisericii din Orșova Nord precum și în toate satele din Valea Almăjului în Duminici și sărbători și cu diferite ocazii. Tot din inițiativa învățătorului Ioan Bojincă în anul 1910 a luat ființă fanfara compusă din 12 membri.Fiecare membru și-a cumpărat, pe cheltuiala proprie, instrumentul necesar și apoi s-a transmis la urmași.

În anul 1930 fanfara din Prilipeț s-a deplasat la București, la un concurs și a obținut premiul I pe țară. Din repertoriul de atunci făceau parte piesele: "Hora Boierească", Ardeleana, Joc de doi, Cântări Bisericești și marșuri funebre. Viața culturală și artistică a fost legată de figura acestui învățător confesional care prin muncă perseverentă timp de 35 de ani a lăsat o bogată moștenire, corul și fanfara, care au contribuit nu numai la înflorirea culturală și artistică a satului ci și la înfrumusețarea și înălțarea serviciilor divine ale Bisericii noastre, imprimând o notă nouă în spiritualitatea poporului din această fruntașă localitate a Almăjului.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia în parteneriat cu școala organizează periodic cateheze şi diverse activităţi.


[1].Patriciu Dragalina, Din Istoria Banatului Severinului, vol I, Ed. Autorului, Caransebeș, 1899, p. 116.

[2] Coriolan Buracu, Din Istoria Banatului de Severin, Caransebeș 1932, p. 35.

[3] Antoniu Marchescu, Comunitatea de avere și grănicerii băbățeni, Caransebeș 1941, pp. 329-330.392.

[4] Cf. Procesul verbal nr. 936/1978 din Arhiva parohială, dosar nr 5/1978.

[5] Nicolae Cornean, Monografia Episcopiei Caransebeșului, Caransebeș 1940, p.483.

[6] Nicolae Stoica de Hațeg, Cronica Banatului, Timișoara 1981, p. 223.

[7] Dr. Gheorghe Cotoșman, Syngheliile și gramatele Mitopoliei Banatului, în rev. Mitropolia Banatului, an XVI, nr. 4-6/1966, p.325.