Parohia „Adormirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan” - Prigor

ISTORICUL COMUNITĂṬII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC]

Parohia este situată în comuna Prigor, judeţul Caraş Severin. Etimologia toponimicului Prigor confirmă vechimea localităţii cȃt şi aşezarea sa între dealuri, numele vine din slavă: PRI-lȃnga şi GOR-munte, deal.

Numele localităţii Prigor apare pentru prima dată menţionat într-un document din anul 1550 cu ocazia vȃnzării, în fata Capitalului Transilvaniei, a moşiei din Prigor. Această vȃnzare este făcută de către Dorotea, fata almăjeanului George Gorban şi vaduvă a lui Vadai Iacob. Aceasta dă mosiile Prigor, Runca, Salin şi Padeş, din districtul Caransebeş, pentru 20 florinţi, surorii sale mai mari Ana, măritată cu nobilul George Bena Prigoreanul, castelan de Caransebeş, fiul lui Bena, nobil de Prigor şi Caransebeş.[1]

Prigorul nu a avut o altă denumire în trecut, localitatea s-a format din aşezări mici numite cătune. Locuitorii acestor cătune şi-au construit case pe o parte şi pe alta a rȃului Prigor, întemeind satul Prigor.

Cele mai vechi urme de locuire a zonei, atestate arheologic aparţin epocii neolitice şi au fost semnalate în Prigor - la punctul Cozacica, unde au fost găsite cioburi de vase din lut arse şi unelte de bronz. Urme ale existenţei stăpȃnirii romane în Almăj sunt numeroase. La Prigor s-a găsit o bucată de marmură cu inscripţie romană. Un drum de piatră, presupus roman, ale cărui urme se cunosc şi astăzi, lega localitatea Prigor cu Rudăria- astăzi Eftimie Murgu peste dealurile Bilotac, Iloț şi ogaşul Oloca la intrarea în Rudăria pe o lungime de 9 km.[2]

B.ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica din Prigor, cu hramul Adormirea Sfȃntului Apostol şi Evanghelist Ioan a fost ridicată în anul 1744, din lemn, sub episcopul Isaia.[3] Acum apar ordinele imperiale ca săliştele-catunele să se spargă şi populaţia să iasă în ,,satele de la drumul mare''. Astfel sporeşte numărul enoriaşilor la Prigor. Biserica din lemn construită pe locul unde se află astăzi casa parohială a fost arsă de turci în războiul din 1788/1789. Ȋn locul ei a fost construită o biserică din nuiele pe acelaşi teren, ca şi în alte sate.

Ȋncepȃnd cu anul 1790 se cunosc mai multe date despre biserica din Prigor, despre preoţii şi activitatea lor, în diferite însemnări făcute în vechile cărţi bisericeşti şi din actele ce se mai păstrează în arhive sau date apărute în diferite lucrări.

La sfȃrşitul secolului XVIII-lea, crescȃnd populaţia, se simţea nevoia unui nou locaş de cult.. Ȋn anul 1792 biserica este cercetata de protopopul Mehadiei, Nicolae Stoica de Hateg.[4]

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Lucrările pentru construirea bisericii actuale, din piatră şi cărămidă, au început în anul 1802 şi s-au terminat în anul 1805. Au participat credincioşii şi oştenii companiei în frunte cu ofiţerii lor. Ea este sfinţită cu mare fast la 14 august 1805 de către episcopul Vȃrşeţului şi Caransebeşului Iosif Ioanovici de Sacabent.[5] Aceste date se cunosc din inscripţia ce se află pe peretele din stȃnga la intrarea în biserică: ,, S-a făcut această Sfȃntă Biserică pe vremea stăpȃnirii împăratului Francisc I şi s-a sfinţit de episcopul Ioan Ioanovici de Sacabent la anul 1805, la 14 august şi s-a zugrăvit prin blagoslovenia domnului episcop Petru Ioanovici Vidac şi protopop al Mehadiei Nicolae Stoica şi prin companie - comandant Ignatie Orescovici şi de economie comandant Spiridon Ianaşu, Dimitrie Bogoeviciu din Bănia şi prin preotul Ilie Cîmpianu şi Andrei Licareţ, parohialnici, deacon Teodor Cîmpianu, slujitor Iancu Matei, frate Zaharia şi epitropi Pîrvan Salariu, zugrav Ştefan Popovici din Oraviţa s-a sfȃrşit în 1807 october 10''.

Preoţilor Cîmpianu şi Andrei Licareţ le-a revenit sarcina de a înzestra biserica cu clopote, icoane, vase sfinte, candele, stihare diaconeşti, cărţi bisericeşti şi să supravegheze lucrăările de construcţie. A fost adus un steag de la Galaţi de către sătenii prigoreni şi donat bisericii la 1855.

Sub păstorirea preotului Ilie Cîmpianu II se fac reparaţii la biserică şi cimitir în anul 1867. Sub păstorirea preoţilor Iosif Cîmpianu şi a fiului său Teodor Cîmpianu în perioada 1876-1917 s-au efectuat importante lucrări de renovare a bisericii. Ȋn 1878 se acoperă turnul cu plăci de aramă şi se reface zidul avliei bisericii cu poartă de fier. Ȋn 1880 se pune ceas nou în turn, iar în anul 1881 s-a turnat din nou clopotul cel mare. Ȋn anul 1885 s-a pus paratrăznetul şi în 1887 s-a construit podul corului.

Ȋn anul 1889 s-a dat prin licitaţie publică renovarea generală în interior şi exterior a bisericii din Prigor. .[PICTURA] Ȋn interior se face un iconostas din lemn, de către sculptorul Ianăş Mităr şi se reface pictura de către pictorul Bartolomeu Deliomini. Se pardoseşte interiorul cu plăci de marmură. Lucrările la biserica din Prigor au fost terminate în anul 1890 şi a fost sfinţită la 21 mai 1891. Acestea se ştiu din textul ce se află deasupra uşii de la intrarea bărbaţilor ,, S-a renovat aceasta sfȃntă biserică la anul 1890 şi s-a sfinţit prin Prea Sfinţia Sa D. Ep. Diecezan Nicolae Popeea la 21 mai 1891, fiind preot Iosif Cîmpianu - Paroh şi Teodor Cîmpianu - capelan, epitropi: Ilie Selariu, D. Ruja şi Mihail Marconescu, învăţător Iosif Toader, notar Ioan Topan, primar - Petru Floca. Au lucrat meseriaşii Bartolomeu Deliomini- pictor şi Ianăş Mităr - sculptor."

Ȋn anul 1912, 19 iulie, biserica este vizitată de episcopul dr. Miron Cristea care în trecere spre Pătaş, la sfinţirea bisericii s-a oprit la Prigor şi a oficiat vecernia cu diaconii Pavel Magdescu şi Iosif Coriolan Buracu, fiu al satului. Ȋn 1924 este cercetată parohia Prigor, de către dr. Traian Badescu, primul episcop de Almăj.[6] Ȋn anul 1939 biserica este vizitată de Nicolae Iorga.

Ȋn toamna anului 1944 biserica este pȃngărită şi devastată de ruşi. A fost luat şi ce nu le folosea. La fel şi casa parohială pe care au transformat-o în grajd.

Biserica este construită în stil baroc provincial în formă de navă cu lungimea de 17 m, lăţimea de 8 m, este construită din caramidă pe temelie de piatră, un turn dreptunghiular cu o înălţime de 25 m, avȃnd în acelaşi timp şi rolul de clopotniţă cu 2 clopote. Turnul este acoperit cu tablă din cupru, iar biserica cu ţiglă smălţuită. Farmecul bisericii din Prigor este dat şi de picturile din interior. Simbioza dintre stilul de influenţă renascentistă cu cel neobizantin dau o strălucire deosebită bisericii.

După război, prin grija preotului Ilie Ursu se fac reparaţii la biserică, se reface pictura interioară de către pictorul Drăgilă Ion de la Orşova.[7]

Ȋn timpul preotului Dumitru Vana, în anul 1982 au fost făcute unele reparaţii în exterior. Ȋn anul 1997 au început lucrări de reparare a turnului şi zugrăvire exterior, pȃnă în 1999. Ȋn perioada 1999-2000 s-au refăcut zidul avliei şi gardul de fier. S-au refăcut uşile la intrarea în biserică din lemn de stejar. Ȋn anul 2002 pictura din interior a fost restaurată de pictorul Igor Isac.

S-au montat uşi de termopan la cele două intrări ale bisericii. S-au reparat şi zugrăvit glafurile de interior din biserică. S-au achiziţionat jgheaburi, burlane, autoforante, tablă şi parazăpezi şi au fost montate. Ȋn anul 2014 a fost zugrăvită biserica pe exterior.

Casa parohiala a fost cumpărată în anul 1896 de preotul Iosif Cîmpianu.

OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare.

[ŞIRUL PREOŢILOR] Preoţii care au slujit la biserica din Prigor au fost: Dumitru Cîmpianu (1721-1777), Ilie Cîmpianu (1782-1789), Andrei Licareţ (1790-1813), Teodor Cîmpianu (1809-1866), Dimitrie Ghimboaşă (1814-1848), Ilie Cîmpianu II (1848-1876), Teodor Cîmpianu II (1876-1896), Iosif Cîmpianu (1876-1917), Iosif Cîmpianu II (1917-1934), Ioan Vlad (1934-1943), Dănilă Puia (1943-1964), Ilie Ursu (1964-1979), Dumitru Vana (1979-1998) şi Cătălin Primejdie (1998-prezent).

C.ACTIVITĂṬI CULTURALE ŞI FILANTROPICE [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Ȋn fiecare an cu ocazia Sărbătorii Naşterii Domnului Iisus Hristos , în biserica se organizează o serbare unde participă toţi copiii din parohie şi primesc daruri. Biserica nu se rezumă numai la ajutorul pe care il dă sufletului omenesc, din cȃnd în cȃnd, cu ajutorul enoriaşilor şi a oamenilor de bună credinţă se strȃng alimente şi îmbrăcăminte şi se ajută familiile sărace.

C. CIMITIRUL Biserica deţine un cimitir unde sunt înmormântaţi preoţii care au slujit la această parohie

D. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI[ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia are un grup de cateheză format odata cu implementarea Proiectului Patriarhiei Romane şi Organizaţiei Word Vision Romȃnia Hristos împărtăşit copiilor.


[1] Pavel Panduru, Monografia localităţii Prigor, Editura Timpul, Resiţa, 2000, p. 11.

[2] C.I. Buracu, Cronica istorică a Almăjului, în Revista Institutului Social Banat - Crişana, nr.1, 1941 p. 34.

[3] I.D. Suciu, Radu Constantinescu, Documente privitoare la Istoria Mitropoliei Banatului, Ed. Mitropolia Banatului, Timişoara, p. 193.

[4] N. Iorga, Observaţii şi probleme bănăţene, Bucureşti, 1940, p. 91.

[5] Pavel Panduru, op. cit., p. 134.

[6] Nicolae Corneanu, op. cit., p. 481.

[7] Pavel Panduru, op. cit., pp. 137-138.