Parohia „Adormirea Maicii Domnului” - Cornereva

Istoricul comunităţii parohiale:

Localitatea Cornereva este amplasată în extremitatea estică a judeţului Caraş Severin în zona paralelei 45º latitudine nordică şi a meridianului 22º longitudine estică. Cea mai mare parte a comunei se găseşte la o altitudine de aproximativ 700 m. Comuna se întindepe o suprafaţă de 26,105 ha.

Dovezi de viaţă umană materială există pe teritoriul comunei Cornereva înca din perioada pietrei mai exact din paleolitic. Astfel, s-au gasit schelete umane în peştera Gogâltan si vestigi preistorice la vârful lui Gogîltan unde era o aşezare de tip coţofeni, tot pe aria comunei Cornereva s-a găsit un toporneolitic şi chiar monede medievale, pe actuala rază a comunei Cornereva a existat o aşezare dispărută astăzi care a facut parte din stăpânirea familiei Temeşel. Documentele medievale menţionează 33 de districte româneşti ce cuprindeau întregul Banat, între acestea este amintit si districtul Caransebeş din care facea parte si localitatea Cornereva.

Comuna este atestată documentar în anul 1518 şi aparţinea de districtul Caransebeş după cum reiese dintr-o diplomă nobiliară. In 1531 jupânul de Caransebeş a încheiat o întelegere cu More Ianoş prilej cu care moşiile Konierova, Domaşnea, Kanişavor face parte din aceiaşi casă nobiliară. În 1543 localitatea este cunoscută sub denumirea Konyorova. În 1603 se numea Kuneirova, aceste denumiri ale localităţii sunt forme maghiarizate ale cuvântului românesc Cornereva, care îşi are originea în cuvântul Cornet, adică „loc cu corni”. Localitatea cuprinde peste 40 de cătune, fiind una din aşezările cele mai întinse ca suprafaţă din ţară.

Este amintită în 1751, în 1757 este menţionată cu 100 de case, în 1774 avea 204 case, în 1910 avea 4249 locuitori şi 991 de case. În 1775 s-a constituit regimentul iliro-roman numărul 13, prin contopirea batalionului român de la Jupalnic cu celiliro-sarb. Cornereva cu Bogâltinul aparţineau campaniei Mehadia, ce avea 750 de soldaţi. Din 1845 a devenit căpitănie de sine stătătoare.

Recensământul populaţiei din 2002 al comunei Cornereva ne arată că populaţia comunei se cifra la 3334 de persoane. Actualmente parohia are 536 familii cu 2173 credincioşi.

Istoricul Bisericii Parohiale:

În sat a existat o biserică de lemn cu hramul „Înălţarea Domnului” ridicată în 1740, incendiată de turci în 1788. Biserica actuală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită între anii 1799-1805, în stilul baroc, având dimensiunile: 22 x 6,8 m din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă, bolta semicilindrică din cărămidă, pardoseala din scânduri, iconostasul de zid peste care a fost aplicat unul de lemn, turn din cărămidă acoperit cu tablă de cupru. Biserica a fost reparată în anii 1821-1836, 1888, 1935, 1975 şi 1982. Ultimele reparaţii capitale au fost efectuate în 2011.

Biserica a fost pictată în 1855 de Liubomir apoi de Gh. Baba în 1936-1937, după care pictura acestuia a fost rasă şi pictată din nou de Victor Jurca din Lugoj în anul 1966.

În anul 2011 pictura a fost curăţată de pictorul Ritea Aldea. Primul preot care a oficiat a fost Nistor Popescu, cel care să îngrijit de construcţia bisericii. Biserica a fost sfinţită de către Episcopul sârb Iosif Ioanovici de Şacabent.

Lăcaşul de cult deţine 4 icoane împărăteşti, ulei pe pânză secolul XIX de un pictor necunoscut: „Iisus Pantocrator”, „Fecioara Maria cu Pruncul”, „Sf. Ioan Botezătorul”, „Sf. Nicolae”, 22 icoane prăznicar, ulei pe tablă, un chivot de argint, o lespe de funerară (zmanena).

În DJANCS sunt următoarele cărţi: Strastnic Blaj 1773, Octoih Bucureşti 1774, Psaltire Sibiu 1791, Minei Buda 1804. DJANCS deţine registrele de stare civilă pe anii 1816-1898.

Lista preoţilor: Stanciu Ioanov (1757)[8], Radu Cârstescu (1775), Ştefan Munteanu (1779), Constantin Ursulescu (1816-1843), Pavel Drăghicescu (1833-1836), Gheorghe Baros (1836-1840), Petru Popovici (1840-1842), Nicolae Dascovici (1842-1844), Nicoară Ursulescu (1843-1858), Nicolae Bogoevici (1856), Nistor Brânzei (1883), Nicolae Coca (1901), Ioan Grozavescu (1902), Gheorghe Belcotă (1909), Dănilă Puia (1940), Visarion Hrişcă (1944), Vasile Chiticariu (1945), Vladimir Panciac (1947), Lucian Idomir, Ion Pălean, Nicolae Mrtin Văluşescu (din 2009 paroh).