Parohia „Cuvioasa Parascheva” - Crușovăț

Satul Cruşovăţ aparţine Banatului montan din judeţul Caraş-Severin, comuna Cornea. Localitatea face parte din teritoriul numit în vechime de locuitori Craina. În localitate trăiesc români care au dăinuit dealungul istoriei, trecând prin viasitudinile vremurilor.

Numele satului are rezonanţă slavă şi are rădăcini în limba bulgară: ,,cruşa (păr-pom) care a compus toponimul ,,Cruşovăţ", probabil ,,valea cu peri". Cert este că multe toponime legate de sat au origine slavă: Sălişte, Vârtoape, Crac, Ostreş, Sfârdin şi altele.

Localitatea a avut vechea aşezare în locul numit ,,Săliştea Bătrână" pe care locuitorii satului o mai numesc ,,Oboară".

Despre sat se aminteşte în cronicile maghiare în anul 1447, când Ioan Huniade îl donează unor nobili din acea vreme.

Noua aşezare s-a făcut, probabil, după anul 1750, când stăpânirea austriacă trecut la sistematizarea satelor din această zonă, strămutând satul pe malul drept al râului Mehadica.

Aşezarea geografică:

Satul este aşezat în partea de sud-vest a României, în partea mediană a Culoarului Timiş-Cerna în Depresiunea Mehadica. Se învecinează cu satele, la nord: Cuptoare, la sud cu Iablaniţa şi Petnic, la est cu Globu Rău şi la vest cu Globu Craiovei. Relieful predominant este format din dealuri care urcă până la înălţimea de 400m. Pantele domoale ale dealurilor sunt folosite de locuitori pentru agrucultură, pomicultură, zootehnie. Pe pantele abrupte se află păduri de fag, stejar, cer ş.a. În depărtare la orizont se zăresc spre est: Munţii Cernei, iar spre vest: Munţii Semenic, iar valea pe care este aşezat satul face hotar între Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului (Culoarul Timiş-Cerna).

Mijloacele de transport pentru localitate sunt asigurate de calea ferată Bucureşti-Timişoara, cu gara Cruşovăţ şi şoseaua europeană E7, care este situată la est de sat.

Administrativ comunitatea aparţine de comuna Cornea, judeţul Caraş-Severin. A mai aparţinut de raionul Orşova. Oficiul poştal se găseşte în satul Cuptoare - Cornea.

Parohia aparţine de Episcopia Caransebeşului şi Protopopiatul Băile Herculane, Mitropolia Banatului. Cele mai apropiate oraşe sunt Caransebeş şi Băile Herculane. Populaţia fluiază către aceste oraşe pentru cumpărături, servicii şi şcoli.

Date despre populaţie

Astăzi numărul locuitorilor este în jur de 450 persoane, majoritatea români. Sunt şi persoane de naţionalitate ucraineană (femei) care au ajuns în sat prin căsătorie.

În sat locuiesc majoritatea credincioşi ortodoxi care frecventează Biserica Cuvioasa Paraschiva. Sunt şi câţiva baptişti 7-8 persoane care au casa de rugăciuni în sat.

În anul 1751 satul Cruşovăţ este amintit făcând parte din Eparhia Caransebeş, districtul Mehadia, iar în anul 1753 este amintit cu 22 de case. În anul 1773 satul avea 48 de case şi preot a fost Oprea Vlăduceanu.

Pisania bisericii menţionează că în anul 1775 a fost construită biserica din sat. Bătrânii spun că ar fi existat o biserică în vechea aşezare a satului situată în vechiul cimitir.

Recensământul populaţiei din anul 1900 menţionează că în satul Cruşovăţ existau 92 numere de casă cu o populaţie de 608 persoane.

Populaţia existentă la recensământul din 1977 era de 785 de locuitori.

Astăzi populaţia a scăzut dramatic ajungând la aproximativ 435 locuitori. Multe familii tinere s-au stabilit în oraşele apropiate, circa 100 de familii au ales calea oraşelor, mai ales după revoluţie.

Starea culturală:

Biserica şi şcoala au fost factorii principali în educaţie şi instrucţie. Dacă ortodoxismul a existat întotdeauna în mijlocul locuitorilor, chiar dacă nu a existat o clădire a bisericii, învăţământul a venit mai târziu. Astfel, şcoala în Cruşovăţ a fost înfiinţată în anul 1776 în urma Patentzi Şcolare emisă de împărăţia de la Viena. Cursurile au fost susţinute în limba română, deşi au suferit unele influenţe, mai ales în timpul stăpânirii maghiare. Astăzi, şcoala s-a desfiinţat din lipsă de şcolari şi a rămas doar grădiniţa pentru preşcolari.

Dintre preoţii care au slujit în mijlocul credincioşilor amintim pe: Grigore Vasilescu, Petru Văteanu, Isac Trailovici, Ioan Trailovici, Nicolae Goanţă, Ioan Popa, Iliescu Nicolae şi astăzi Jurescu Vasile.

Biserica a fost pictată de un pictor necunoscut în 1824, iar în 1834 Popovici Dimitrie, finalizează lucrările de pictură. Pictura a fost refăcută în anul 1938 de Petru Drăgilă din Orşova, iar cea actuală a fost refăcută în anul 2008.

Dimensiunile bisericii:

Zidită în stil baroc cu turnul acoperit cu tablă de aramă, iar acoperişul cu ţiglă solz.

Cimitirul actual a luat fiinţă odată cu strămutarea localităţii şi are o suprafaţă de 1902mp. Este împrejmuit cu un gard de beton şi fier forjat şi se situează în partea de vest a satului.

Dintre dascălii care au funcţionat în şcoala din sat, amintim pe Nicolae Teteagă, Grigorie Cristescu, Victor Barbeş, Dumitru Vişescu, Ilie Buzangia, Dănila Drăghici.

În sat au existat două fanfare care au întreţinut horele populare organizate în sărbătorile religioase, nunţi, botezuri. Dintre conducătorii de fanfară amintim pe Vintilă Tudor şi Pereş Petru. Fanfarele au fiinţat încă din anul 1920.

Pe lângă biserică a fost organizat şi un cor mixt care sprijinea slujbele bisericeşti şi interpreta şi muzică corală laică, având ca dirijor pe Nicolae Bănăduc.

Jertfa satului Cruşovăţ în războaiele purtate pentru apărarea neamului o putem concretiza prin numărul de eroi căzuţi pe câmpul de luptă.

În primul război mondial au murit 28 de ostaşi.

În cel de al doilea război mondial au căzut 10 ostaşi.

Nu ştim câţi cruşoveni au căzut în luptele cu alţi atacatori, satul aparţinând de regimentul de graniţă organizat de Imperiul Austro-Ungar.

Localitatea este bine sistematizată cu străzi asfaltate, alimentare cu apă curentă şi canalizare. Cursul apei ce trece prin sat este regularizat. Pe lângă vechiul dig de apărare de inundaţii s-a construit unul nou pe distanţa cât se întinde localitatea.

În satul nostru au existat întreprideri economice care astăzi nu mai funcţionează. Economia satului se rezumă la o firmă de exploatare a lemnului, unităţi comerciale şi agricultură.

Oameni de bază ai satului: Petru Vintilă-scriitor, Mihai Vintilă-medic şi pictor naiv, Ion Vintilă-compozitor, Aida Moga şi Lavinea Săreanu - cântăreţe de muzică uşoară, Isac Rădulescu-avocat, Constantin Vasilescu-avocat, Petru Teleagă-profesor, şi alţii.