Parohia „Pogorărea Duhului Sfănt” - Lăpuşnicu Mare

Situată pe partea dreapta a râului Nera,la aproximativ 2 km, Lăpușnicu Mare este una din localitațile pitorești a Văii Almăjului. Vatra actuala este dispusă de o parte şi de cealaltă a părăului Lăpușnic (afluent al Nerei) care o desparte în 2 părti aproximativ egale.

După ultima împărțire teritorial-administrativă a țarii din anul 1968,Lăpușnicu Mare se învecinează cu localitățile Șteierdorf-Anina, la nord Potoc, Socolari la nord-vest, Moceriș la vest ca și sat aparținător. La sud se învecineaza cu localitatea Șopotul Vechi si Dalboșeț iar la est cea mai mare localitate din Almaj, comuna Bozovici. Lungimea totală a hotarului este de 36,16 km, iar suprafața de 5370, 5 ha.

Comuna era cunoscută sub denumirea de Lăpușnicu De Sub Codru, denumire populară ce relevă la acea vreme o realitate geografica deaoarece așezarea veche a satului era la poalele codrului, regiune ce astăzi poarta numele de Valea Satului . Comuna Lăpușnicu Mare apare atestată în documentele istorice în 1555 în cadrul unor neînțelegeri între George Bolcov si Laszlo Bokos ,în 1585 comuna era în proprietatea lui Ztepan Istvan care avea să o vândă lui Porky Gabor pentru suma de 40 de florini . Mai târziu Lăpușnicu Mare apare ca făcând parte din regimentul grăniceresc din Banat, între ani 1773-1872 . Initial comuna făcea parte din compania Bozovici, iar în 1838 a fost înglobat în compania Almaj - Dalboset . În anul 1773 Lăpușnicu Mare avea un numar de 125 de case, 75 de bărbați şi 39 de femei (toți apți de lucru ) precum si 4 văduve . În ceea ce privește situația animalelor, la 1774 erau 196 de vite de tracțiune,38 de cai pentru prăşila, 2028 oi, capre 717 și 118 case.

În scrierile fostului învațator şi notar Iosif Olariu întâlnim consemnat faptul că la Lăpușnicu Mare exista o biserica de lemn încă din 1753. Biserica veche a fost construită din lemn de gorun captușită în interior cu scânduri de brad, vopsita cu var din loc în loc erau vopsite cruci de culoare galbenă . Pe jos era pamânt bătut iar acoperișul era din şindrila . Biserica avea dimensiunile de 9x5,5m . Iconostasul era din brad vopsit în culoare albastră . Deasupra ușilor împaratești, pe o scăndură de gorun erau pictați de pictorul Nedelcu cei doisprezece Apostoli iar la mijloc Măntuitorul Iisus Hristos.

Biserica actuală cu hramul ,, Pogorărea Sfăntului Duh" ( monument istoric prin decret 3140 din 1972 ) , a fost construită între 1770-1773 ctitor fiind Vuc Gosa zis șoimu . Biserica e în stil baroc din piatra și caramidă acoperită cu tabla de cupru . Dimensiunile fiind de 19,70x8,70, a fost restaurată între 2007-2009 şi sfințită de P.S.Lucian, Episcopul Caranșebeșului la 31 Mai 2009 . .[PICTURA] Biserca a fost pictată în 1830 de D.Turcu de la care s-au păstrat până astăzi 16 icoane pictate pe zidurile laterale deasupra stranelor . În 1878 a fost repictată de Nicolae Hașca iar în 1934 a fost pictată bolta de Ioan Băleanu .Biserica a fost restaurată în 1972 de pictori Gheorghe Ciobanu si Gheorghe Trășculescu din București.