Parohia „Sf. Ap. Toma” - Șopotu Nou

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Şopotu Nou este aşezată în "admirabila Vale a Almăjului"[1], acolo unde râul Nera face unghiul de 90 de grade. Este comuna situată în punctul cel mai vestic din Depresiunea Almăjului, constituind de asemenea "fortăreaţa" care trebuie străbătută pentru a ajunge în oraşul Moldova Nouă.

Comuna este aşezată în partea de sud[2] a judeţului Caraş- Severin, fiind delimitată la nord de Munţii Aninei, în vest de Munţii Locvei şi în partea de sud şi est de Munţii Almăjului. Se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 83-84 km², având în componenţa sa 10 sate aparţinătoare.

Prima atestare documentară de aşezări omeneşti apare în secolul al XIV-lea în limba maghiară şi aparţine lui Pety Istvan care spune că pe malurile pârâiaşului Găvojdia (a se delimita de Găvojdia de lângă Lugoj) erau aşezări omeneşti. Traducerea acestui act a fost făcută de bătrânul Zachi, astăzi decedat, care a locuit în Bozovici, vizavi de Liceul Teoretic ,,Eftimie Murgu" [3].

,,În anul 1798 la propunerea comandantului companiei din Bozovici, s-a obţinut aprobarea Comandamentului general bănăţean din Timişoara, ca să ia fiinţă un nou sat, anume Şopotul Nou cu 40-50 case în valea pârâului Buceava, sub dealul Stancilovei, pe motiv că aceşti oameni din Şopot au ,,pământ în partea aceea". Aşa s-a delimitat Şopotul Vechi de Şopotul Nou, cel din urmă având poziţia aparte în cartea funciară din anul 1804.[4] Pesty Frigyes în cartea lui ,,Din Istoria Banatului de Severin" spune că Şopotu Nou se află pe valea pârâului Buceava, unde în anul 1828 (,,cu aprobarea consiliului militar al curţii regale") s-au mutat 56 de familii din Şopotu Vechi, formând Şopotu Nou.[5]

B.ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] După mutarea celor 56 de familii din Şopotu Vechi aici, în anul 1828 creştinii au simţit nevoia să se roage şi să nu se rupă de Biserică şi de şcoală, începând construcţia acestora.

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Cu privire la data construcţiei Bisericii părerile sunt foarte împărţite. În cartea sa, Coriolan Buracu scrie că Biserica din Şopotu Nou a fost construită din 1939 iar matricolele apar în 1862.[6] O altă însemnare despre anul construcţiei Bisericii o găsim scrisă de Nicolae Cornean care spune că în anul 1850 s-a înfiinţat parohia şi s-a zidit şi Biserica sub preotul Câmpianu din Dalboşet, iar în 1854 s-a sfinţit.

Cartea ,,Din Istoria Banatului Severin" mărturiseşte că la Şopotu Nou ,,s-a construit şi o şcoală, iar în anul 1854 şi biserică şi parohie".[7]

În concluzie, conform actului lui Pesty Frigyes care are cea mai mare însemnătate (scrierea aceasta a fost cea mai apropiată de anul zidirii Bisericii), anul de începere a construcţiei este 1850 şi finalizarea lucrărilor fiind în jurul anului 1854.

Planul Bisericii este în formă de navă, cu absida altarului semicirculară şi respectă împărţirea tradiţională a Bisericilor Ortodoxe (naos, pronaos, altar). Dimensiunile Bisericii sunt: lungime 21 m şi lăţime 9,60 m. Stilul arhitectural de construcţie este baroc provincial, ca marea majoritate a Bisericilor construite în Banat în secolele XVIII şi XIX. Materialul de construcţie este piatra şi cărămida, zidurile având o grosime de 80-90 cm. La început Biserica a fost acoperită în totalitate cu ţiglă, iar din anul 1935 turla şi altarul au fost acoperite cu "table galvanizate cu preţiul de 16000 lei".[8] În urma potopului din 1910, Biserica a fost singura construcţie din vatra satuluicare a rămas în picioare, fiind apărată de un lemn lăsat de apă în spatele altarului, care a deviat forţa torentului. Chiar şi primăria care până atunci se afla în faţa Bisericii, şi şcoala care se afla în partea dreaptă, au fost luate de apă.[9] Pe lângă Biserică au mai rămas câteva case construite la o depărtare mai mare de apă.

La exterior Biserica este tencuită, în anul 1963 Biserica a suferit ample lucrări de renovare, fiind şi târnosită pentru prima dată de către Înalt Prea Sfinţia Sa Dr. Nicolae Cornean, Mitropolitul Banatului, în data de 27 octombrie 1963, preot paroh fiind Ţunea Ion.[10]

.[PICTURA]În anul 1996 au început lucrările de renovare a pereţilor şi tavanului Bisericii, ca mai târziu în anul 1999 peste tencuială să fie pictată pentru prima dată de pictorul Igor Isac în timpul arhipăstoririi Preasfinţiei Sale Laurenţiu Streza paroh fiind în acei ani Viorel Dumbravă. Până în anul 1999 singura pictură din Biserică era pictura iconostasului, care s-a realizat in 1854 de către pictorul Dimitrie Turcu în timpul slujirii ca paroh a preotului Lazăr Goanţă.[11]

În primăvara anului 2013 s-au început lucrările de renovare. La interior s-a spălat pictura, s-au înlocuit ferestrele, s-a schimbat mobilierul, s-a placat Sfânta Masă cu marmură. La exterior s-a schimbat acoperişul în totalitate cu ţiglă nouă, pe turlă s-a înlocuit tabla şi s-au refăcut lucrările exterioare, fiind resfinţită şi retârnosită de către Prea Sfinţia Sa Dr. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului în data de 5 octombrie 2014, preot paroh fiind Samuel-Cornel Şendroni.

În 19 iunie 2010, Prea Sfinţia Sa Lucian al Caransebeşului a pus piatra de temelie la o nouă Biserică de pe teritoriul comunei Şopotu Nou, în satul Stancilova, pentru nevoile credincioşilor, urmând să fie târnosită şi dată spre slujire liturgică la finalizarea lucrărilor.

Casa parohială a aparţinut parohiei, iar în anul 2007 la venirea în parohie a P.C. Pr. paroh Samuel Cornel Şendroni s-a început restaurarea acesteia, atât la exterior cât şi la interior, modernizându-se cu toate utilităţile care se impun pentru un trai decent, încununarea lucrărilor s-a făcut în anul 2012 luna mai, ziua 05, prin sfinţirea ei de către P.S. Lucian Mic. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de cult şi cărţi vechi

[ŞIRUL PREOŢILOR] Lista preoţilor slujitori ai parohiei Şopotu Nou: Lazăr Goanţă 1851-1860; 1862-1865; Ioan Bosica 1866-1874; Ioan Goanţă 1875-1912; Nicolae Ioan Goanţă 1912-1941; Lentie (Leontie) Atanasie 1944-1951; Gheorghe Simeon 1953-1954; Ion Ţunea 1955-1973; Emil Găină 1973-1977; Dimitrie Corneanu 1978-1986; Pavel Miloi 1986-1990; Viorel Dumbravă 1990-2000; Viorel Daia 2001-2006; Cătălin Lăudat 2006-2007; Samuel Cornel Şendroni 2007- până în prezent.

C.CIMITIRUL. Parohia deține un cimitir având o suprafaţă de cca. 5088 mp, care după o perioadă de 25 de ani, a fost curăţat şi defrişat înlocuindu-se gardul cel vechi cu unul nou la începutul anului 2013. În prezent este întreţinut şi bine îngrijit.

D. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ]. În 5 mai 2012 s-a organizat un Simpozion Cultural cu o lansare de carte în parohie participând P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului şi multe alte personalităţi culturale din judeţ. Din 7 în 7 ani se organizează şi tradiţionalul Festival Cultural al Văii Almăjului.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia desfăşoară în prezent activităţi cu tineretul ( "Hristos împărtăşit copiilor", "Alege şcoala", etc. ), colinde şi serbări tradiţionale etc. Pe plan filantropic se sprijină familiile sărace, se fac pungi cu cadouri la Crăciun pentru copii, colecte pentru F.C.M., Filantropia, sinistraţi, etc.


[1] Ion Lotreanu, Monografia Banatului, Ed. Institutului de arte grafice ȚARA, Timișoara, 1935, p.83

[2] Dumitru Zaharia, Monografia comunei Șopotu Nou, mss., p.1

[3] Informația a fost transmisă în cadrul unei ore de istorie de către doamna profesor Floarea Aldescu.

[4] Liviu Smeu, Contribuții la Istoria Almăjului, Ed. Litera, București, 1977, p.57.

[5] Pesty Frigyes, A szörényi Bánság és Szörény vármegye története, vol. II, Krassó Vármegye története ( Istoria Banatului Severin), Budapesta, 1880, p.484.

[6] Coriolan Buracu, Almanahul Almăjului, Ed. Astra, Turnu Severin, 1929, p.41.

[7] Pesty Frigyes, Op.cit., p.484.

[8] Însemnare a preotului Ioan Nicolae Goanţă pe Evanghelia de la 1844.

[9] Interviu realizat cu Dimitrie Corneanu, fost preot în Şopotu Nou între anii 1978-1986.

[10] Hrisovul de târnosire al bisericii din anul 1963.

[11] Interviu realizat cu Dimitrie Corneanu, fost preot ... .