Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” - Globurău

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

  • Așezare Geografică

Localitatea care face subiectul prezentei noastre lucrări este înglobată din punct de vedere politico-adminsttrativ în partea de Est a județului Bănățean Caraș-Severin. Este o localitate situată în comuna Mehadia, cuprinsă la întrepătunderea paralelei nordice 44o 52' cu meridianulestic 230 30', peaceeașiparalelă cu NissașiVenețiapânădincolo de paralela 450.

Localitatea Globurău se învecinează cu următoarele sate: la sud - satul Plugova; la nord - comuna Cornereva; la nord-est - satul Bogâltin; la sud-vest - satul Crușăvăț. Este străbătul de râl Belareca prin partea de est a satului fiind o apă de munte cu cheii și cascade care se succed pe o distanță de câțiva chilometri.

  • Istoricul Localității Globurău

Este greu de stabilit data așezării primilor oameni pe aceste locuri, însă documentar satul este atestat prima oară la anul 1584. Prima vatră a satului s-a aflat în partea de vest a actualei vetre și purta numele de "Globșor", datorită numărului restrâns de case din bârne existente în cuprinsul său. Deasemena nu se știe când și-a modificat satul pentru prima dată vatra (oricum înainte de anul 1700), mutându-se de aici pe malul sâng al râului Blareca, sub dealul ce poartă numele de Șorlița aflat la circa un km de la Globurău și a luat numele de "Vârtop", denumire păstrată de acel loc până astăzi.

Cu timpul satul mărindu-se și locul unde se află ne mai permițând desfășurarea sa, adevăratul sat a fost întemeiat pe vatra celui de astăzi dându-i-se numele de Globurâu[3], (deoarece era așezat pe cursul râului Blareca). Abea pe la anii 1895 - 1896 am reușit să descoperim o însemnare care amntește satul sub numele Globe (folosit probabil ca prescutarea denumiri Globurâu)

După al doilea Război Mondial s-a încetățenit denumirea Globurău păstrată până ăn ziua de astăzi, exprimând aspectul neplăcut al dealurilor ce străjuiesc satul și care atunci erau golșe.

Vărstnicii satului afirmă că, după cum au auzit și ei de la bătrânii lor, primul om care a locuit pe teritoriul satului a fost un oarecare romând din pătțile Ardealului pe nume "Scripete", iar în anul 1808 era pomenit "Thema Scripete din Globurău". Se cunosc famili în sat care își au rădăcinile adânc înfipte în negura anilor cum ar fi: Șuvăgău, Greu, Dobre, Peștenariu, Boată, Bubă, etc.

B. ISTORIA BISERICII PAROHIALE

Din surse bine întemeieate știm că în anul 1775 Biserica a fost sfințită de episcopul Vârșețului Vichente Popovici, probabil la sfințire a participat și preotul Mehadiei Athanasie Stoica de Hațeg, precum și preoții din jur, între care amintim pe cel al Plugovei, Lupu Cristescu. Astfel că în anul 1775 preotul Plugovei Lupu Cristescu administreză și parohia Globurău, iar în anul 1776 fiind vacant, se dorește a fi așezat preot Nicolae Stoica din Mehadia, la anul 1790 - 1792 găsim preot în Globurău pe Lazăr Șuvăgău.

Biserica parohială actuală are o istorie deosebită după cum confirmă preotul Iosif Drăgoi și Nicolae Cornean, vizita împăratului Iosf al II-lea în aceste locuri la 19 mai 1773 are ca urmare ridicarea unei bisericii în sat pentru români, în stil catolic deși în sat nu era nici un catolic ci având ca scop ademenirea credincioșilor ortodocși, biserica fiind prevăzută cu sacristie, amvon și orgă. Lucrarea a fost finalizată în anul 1775.

Biserica are o suprafață de 268 de m.2 având dimensiuni exterioare de 21,70 m. lungime, 11 m. lățime, 18 m. înălțime la turn. Este construită în stil baroc având formă de navă și se încheie la răsărit cu o absidă semicirulară atât la exterior cât și la interior.

C. CIMITIRUL

Este situat la ieșirea din sat spre Plugova având o suprafață de 450 m.2 Personalități importante înmormântate aici avem pe: Preot Iosf Drăgoi înmormântat la data de 24 aprilie 1948.

D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT

În anul 1932 se obișnuia ca la începrea Sfintei Liturghii, la Paști și la Rusali să se sloboade (pusțe) cu "piva". Aceste pive erau construite și rămase de la Turci și aveau în mijloc o scobitură care se umplea cu praf de pușcă, iar când lua foc provoca o explozie foarte puternică.

Spovedania și Împărtășania se facea în deosebi în Postul Paștelui și neapara de către bolnavi pe moarte.

La anul nou bărbații făceau calendare din ceapă pentru a cunoaște lunile ploioase și secetoase de peste an.

În Joia Mare, dimineața mergeau bătrânii la cimitir aprinzând lumănări și dând de pomană alimente.

La Rusalii se presăreau în biserică crengi de tei și fire de iarbă care erau luate de credincioși după Sfânta Liturghie și duse la casele lor.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI.

În fiecare an cu ocazia sărbătoririi Sfinților Apostili Petru și Pavel, preotul împreună cu un număr mare de credincioși merg în perelinaj la Schitul cu același hram din Bogâltin fiind prezenți la Sfânta Liturghie și împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Mântuitorului încununând astfel perioada de post prin care tocmai au trecut.