Parohia „Sf. Arhidiacon Ştefan” - Topleţ

Parohia Topleţ este aşezată în extremitatea sud-estică a judeţului Caraş Severin, la limita mediană cu judeţul Mehedinţi, la jumătatea distanţei dintre oraşele Băile-Herculaneşi Orşova. Satul este aşezat pe ambele maluri ale râului Cerna, fiind străbătut de drumul naţional DN6 (E70), având coordonatele geografice: Latitudine 44,8º şi Longitudine 22,4º.

În tradiţia locală se spune că primele aşezări omeneşti au fost întemeiate la izvorul pârâului Bigăr, de câţiva călugări fugiţi din Oltenia de frica turcilor. Acest izvor cu apă caldă a atras şi alţi oameni fugiţi de invazia otomană, care au întemeiat aici un mic sătuleţ. Prima atestare documentară s-a făcut în anul 1436, localitatea este menţionată în anul 1757 cu un număr de 100 de case, în 1774 localitatea avea 136 de case, în 1910 erau 492 de case, în 1935 481 de case. Actualmente Parohia are 359 familii ortodoxe cu 1015 credincioşi.

Se pare că numele localităţii provine de la cuvântul de origine slavonă „Toplo”, care în traducere înseamnă „cald”, de la pârâul Bigăr, a cărui apă este caldă şi iarna. Mai târziu localitatea s-a numit Toplecz, Toplitz. Între anii 1908-1918 localitatea s-a numit Csernahéviz. Un alt nume este întâlnit şi la Nicolae Stoica de Haţeg: „Topeţii lui Iorgovan”. În timpul stăpânirii austriece satul a făcut parte din Regimentul de graniţa româno-ilir, compania a VI-a, cu sediul la Orşova. Locuitorii acestui sat se ocupau în vechime cu agricultură şi creşterea animalelor. În secolul XIX pe raza localităţii se aflau 12 mori de apă, pentru măcinarea cerealelor, de care se foloseau toţi localnicii prin rotaţie. În anul 1880 fondatorul băncii din Orşova J. N. Schramm a cumpărat dreptul de proprietate asupra casei cu nr. 39 din Bârza sat aparţinător de comună Topleţ şi a morii aparţinătoare acesteia. A înfiinţat apoi o fabrică pe teritoriul comunei care va funcţiona mai bine de 100 de ani. Fabrica a avut la început ca domeniu de activitate fabricarea uneltelor agricole.

La Topleţ, se pare că exista o biserică din lemn, înainte de anul 1700, dacă în anul 1717 turcii au dat foc unei biserici. Conform unor statistici în anul 1740 s-a construit o nouă biserică din lemn, sub Episcopul Isaia, cu hramul „Sf. Arhidiacon Ştefan”, Paroh în aceea perioadă fiind Gheorghe Popovici. Actuala biserică a fost construită între anii 1814-1816, în stilul baroc din piatră şi cărămidă, bolta fiind sub formă semicilindrică din cărămidă, iconostasul din zid, pardoseala cu dale de piatră, acoperişul din tablă galvanizată, turnul din cărămidă şi acoperit cu tablă de cupru. Forma bisericii reprezintă o navă cu turnul clopotniţei pe pridvor închis. Biserica a fost pictată în anul 1856 de pictorul Dimitrie Turcu (1810-1883), originar din Oraviţa. Pictura este în ulei, iar icoanele sunt pictate pe pânză, aplicate pe zid. Din anul 1900 şi până în anul 1927 s-au făcut completări la pictură şi a fost pictat iconostasul de către pictorul Nicolae Hască din Topleţ. Pictura este realizată în stilul neoclasic şi reprezintă medalioane şi tablouri în ulei încadrate în fond decorativ. Se păstrează sfinţi mai puţini cunoscuţi în iconografia bisericilor bănăţene (Sf. Valentin, Sf. Alipie, Sf. Ilarion etc.). Icoanele împărăteşti poartă semnătura lui Nicolae Hască. Chivotul are în interior fotografiile lui D. Turcu, N. Hascăşi a soţiei sale Eufemia. Se mai păstrează o icoană „Răstignirea”, realizată într-o tehnică deosebită, semnată N. Hască. În condiţii excepţionale sunt conservate picturile de la Tronul Maicii Domnului şi Tronul Arhieresc (Sf. Ioan Gură de Aur). Între anii 1985-1986 s-au efectuat lucrări de restaurare şi completare a picturii de către pictorii Virginia Viduşi Gheorghe Zaharia. Lucrări de reparaţii la biserică s-au făcut în anii 1945, 1976, 2004 şi 2010. Prima vizită arhierească este menţionată în istoricul parohiei la 2 octombrie 1924, parohia fiind vizitată de Episcopul Iosif Traian Badescu, la 5 mai 1945 biserica este sfinţită după renovarea totală a exteriorului, de către Episcopul Caransebeşului Veniamin Nistor, preot paroh fiind Alexandru Dorobanţu. Vizite arhiereşti s-au mai făcut apoi în anul 1987 (Mitropolitul Nicolae Corneanu), 2005 (Mitropolitul Laurenţiu Streza), 2006, 2008, 2010 (Episcopul Lucian Mic).

Biserica deţine în biblioteca parohială următoarele cărţi vechi: Penticostar-Ramnic 1743, Antologhion-Ramnic 1745, Strastnic-Blaj 1773, Adunarea Cazaniilor- Viena 1793, Octoih-Buda 1826, Evanghelia-Sibiu 1859. D.J.A.N.C.S. deţine registrele de stare civilă anii 1832-1923.