Parohia „Sfântul Apostol Toma” - Lăpușnicel

Localitatea Lapuşnicel este aşezată într-o vale adâncă, având la răsarit „Dealul Mare”, la apus „Dealul Tilva”, la nord „Dealul Obirsiaşi”, la sud „Dealul împădurit Belcoveţul”. Toţi locuitorii sunt de naţionalitate română şi ocupaţia lor principală este agricultura. Din înscripţiile ce se află în cărţile vechi bisericesţi, din satul vecin Pîrvova, se constată că în anul 1801 credincioşii filiei Lapuşnicel au construit, cu a lor cheltuială, o capelă care s-a demolat în anul 1839, și în acelaşi loc s-a construit actuala Biserică, în anul 1842, fară a se aminti vreun architect. Biserica este construită în stil baroc, având forma de corabie. Materialele folosite la construirea Bisericii sunt: la temelie piatră, pereţii din piatră şi căramidă, serpanta Bisericii este din lemn acoperită cu țiglă, iar turnul Bisericii este acoperit cu table de aramă. Biserica nu este boltită. A fost pictată de Nicolae Hască în anul 1842, iar în anul 1903, pictura a fost refăcută de Ioan Badiu din Lugojel.

Despre trecutul localităţii foarte puţine se ştiu, dar în mod sigur, satul Lapuşnicel nu se afla unde se află astăzi, şi nici nu purta numele de „Lăpuşnicel”, ci era situat langă satul Plugova, în locul Plugoviţa, după cum ne relatează Ion Dragalina în cartea „Istoria Banatului”. Plugoviţa era chiar primul nume al satului Lăpuşnicel, dar fugind poporul de groaza turcilor, în anul 1603 au fost aşezaţi de către boierul Pokri Gabor, a cărui proprietate era Plugova, Plugoviţa şi Lăpușnic (cel de langă Bozovici), în locul numit azi „Sălişte”. Fiindcă Lapuşnicul era proprietatea amintitului boier, poate de aceea i-a dat numirea de „Kis-Lapusnik”, iar poporul i-a zis Lăpuşnicel şi aşa şi-a păstrat acest nume.

Printre proprietarii Lăpuşnicelului se mai aminteşte JoşikaIanoş, despr eacesta se face amintire în anul 1589 ca și castellan al oraşului Caransebeş.

Biserica este înfiinţată în anul 1836, iar școala în 1810. Dintr-un fragment al unei scrisori, scrise de Traian Constantinovici, din Caransebeş, aflăm că în anul 1924 episcopul Iosif Traian Bădescu a vizitat parohia Lăpuşnicel, iar în anul 1948, parohia a fost vizitată și de Preasfinţitul Veniamin Nistor.

Primele familii din Lăpuşnicel au fost familia Panduru și Strainescu, care s-ar fi refugiat aici din Oltenia, în timpul persecuţiilor turcesti. În anul 1944 armatele ruseşti de aici au început atacul contra armatei hitleriste din sectorul Almăjului. Lupte în comună nu au fost, ci doar la o distanţă de 6 km.

În anul 1958 Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Timişoarei şi Caransebeşului Vasile Lăzarescu târnosește Biserica din Lăpuşnicel în ziua Hramului „Sfântului Apostol Toma”, 6 octombrie. La 27 iulie 1969 începe pictarea Bisericii de către familia preotului Liviu Tulcan din comuna Ususău, judeţul Arad. În data de 27 septembrie 1970 se binecuvintează lucrările de pictură de către Înaltpreasfinţitul Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului.

Între anii 2000-2003 s-au efectuat reparaţii capitale în interiorul şi exteriorul Sfintei Biserici şi s-a pictat din nou de către soţii Florica și Papici Eugen din Drobeta Turnu-Severin. Lucrările de pictură au fost binecuvântate în data de 10.10.2004, de către Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza, pe atunci Episcop al Episcopiei Caransebeșului.

Preoţice au slujit la parohiaLapuşnicel de-a lungultimpului au fost: Ioan Goga (1878-1880), Iosif Drăgilă (1880-1901), Felician Nemoianu, Zaharia Drăgan, Moroșanu Gheorghe, Ursulescu Ioan și Horia Stoichescu - prezent.

Parohia deţine cimitir propriu din vechime. Parohia deşfaşoară mai multe activităţi de ajutorare a credincioşilor, dar și activităţi cu tineri, fiind implicată în mai multe parteneriate.