Parohia „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” - Luncavița

Parohia Luncavita este asezata intr-o regiune deluros-munoasa a judetului Caras-Severin in partea de sud-vest a Romaniei; in bazinul de pe versantul sud-vestic a cumpenei apelor numita Poarta Orientala, la o distanta de 4 km de statia Poarta, pe marginea paraului Luncavita, care isi are obarsia in apropierea muntlor Semenic.

In partea de est Parohia Luncavita se invecineaza cu Parohia Domasnea, in partea de sud cu Parohia Mehadica, in partea de vest cu Parohia Verendin, iar in partea de nord cu Parohia Teregova. Parohia Luncavita este asezata in regiunea muntoasa cuprinsa intre grupa Carpatilor Meridionali si grupa Carpatilor Occidentali (Carpatii Banateni). Mai précis se afla asezata in culuarul Timis-Cerna.

Paralela: 45*, Meridian 22,5*, inaltime 453m.

Traditia spune ca in vechime in afara de Luncavita propriu zisa ar fi fost si o Luncavita Mica asezata la sud-vest de Luncavita, pe marginea paraului ce coboara de la Verendin si Poienita pe locul numit Saliste, in actualul hotar al Parohiei Verendin. Mai tarziu locuitorii Luncavitei mici s-au mutat din aceasta vale, probabil din cauza unor inundatii provenite de la ploi torentiale si s-au mutat mai spre deal uninduse cu locuitorii Verendinului de pe atunci.

Inceputurile de existenta a acestei Parohi isi afla pomenirea in documentele de pe vremea lui Ioan Huniadey in 1447. Tot traditia spune ca primele familii care apar la infiintarea Parohiei Luncavita ar fi fost romani-ortodoxi care ar fi venit sub forma de colonisti din oltenia din apropierea actualului oras Cetate de la locul numit Valea Oii. Printre familiile stramutate se numara Traisteu transformandu-se in Trastau, Badea in Badescu, Vuc in Vuculescu, Serba in Serbescu. Familiile Trastau si Badescu s-au asezat pe malul stang al paraului Luncavita, iar celelalte familii s-au asezat pe malul drept al paraului Luncavita.

Din lucrarea lui Iosif Balan intitulata " Numiri de localitati" aflam la pagina 90/1898 despre originea denumirii Luncavita. Vechile denumiri Lunca, Luncava, Luncavita, Maghiar Kyslukavicza, sunt atestate cu ocazia actelor de donatie facute de regele Ladislau I in anul 1440, Episcopiei de Cenad cat si lui Ladislau Temesely si Des copii lui Petru sa fie introdusi in proprietatea comunelor Luncavita mare, Luncavita mica si Criva mijlocie care se aflau in cercul Mehadiei asupra carora l-I sa facut o donatie noua. La anul 1447 guvernatorul Ioan Huniady reinoieste iarasi aceasta donatie lui Temesely, Des si Ladislau.

..............................................................

"Foaia Diecezana. Anul L VIII nr 3-4 18 ianuarie 1848 Caransebes pagina 8"

Deci despre actuala denumire a Parohie Luncavita putem spune ca sa schimbat dea lungul veacurilor aproximativ in urmatoarea ordine: Lunca la inceput, apoi Luncava si Luncavita maghiar Kyslukavicza. Denumirea de Luncavita presupune ca deriva de la cuvantul slavon "Lunca".

Credinciosii Parohiei Luncavita si a Parohiei Verendin au avut o singura biserica de lemn pana in anul 1824, numita "Biserica Batrana" , situata la locul numit "Valea Sarbului". Pe locul altarului acestei biserici, preotul Ioan Popovici a inaltat o cruce de piatra.

Biserica actuala cu hramul "Sf Proroc Ilie Tezviteanul"a fost zidita in anul 1824. Este in stil baroc cu dimensiunile: 20x7m construita din piatra si caramida, acoperita cu table de aluminiu in anul 1983, bolta semi-circulara din caramida, turnul din caramida a fost renovat in anul 1925, acoperit cu table de cupru, pardoseala din mosaic acoperit cu mocheta, iconostasul din stejar sculptat la atelierele Patriarhiei Plumbuita Bucuresti in timpul pastoririi preotului actual Paul Pervulescu.

Pictura bisericii a fost executata in 1828 de un pictor necunoscut, apoi a pictat Mihai Velceanu in anul 1868, iar in 1946 a fost pictata din nou in ulei tempera de pictorul Ioan Baleanu din Caransebes. In anul 1993 sa restaurat pictura in totalitate de catre pictorul Ioan Burdea din Otelul Rosu. Catapeteasma bisericii a fost pictata de Rita Aldea din Resita cu sprijinul financiar al credinciosilor si al lui Iosif Armas 1994.

In 20 iulie 1998 Prea Sfintia Sa Doctor Laurentiu Streza Episcopul Caransebesului cu ocazia Hramului Sf Proroc Ilie Tezviteanul a fost in mijlocul credinciosilor Parohiei savarsind slujba de binecuvantare a lucrarilor executate in perioada- 1980-1998 prin contributia credinciosilor si ajutorul financiar a D-lui Iosif Armas in timpul pastoririi preotului actual Paul Pervulescu.

Tot pe plan administrative-gospodaresc am realizat urmatoarele:

-Biserica a fost inzestrata cu mobilier nou constand din urmatoarele: scaune, strani, tronuri, tetrapoade.

-Biserica a fost dotata cu incalzire centrala

-A fost refacut exteriorul bisericii si icoanele exterioare

-Aleea din jurul bisericii

-Au fost inlocuite geamurile vechi cu geamuri noi termopan

-In curtea bisericii a fost ridicata o troita de catre primarie

In 21 iulie 2013 Prea Sfintia Sa Doctor Lucian Mic Episcopul Caransebesului a slujit sfanta liturghie savarsind si slujba de resfintire a bisericii care a fost tarnosita in anul 1947 de catre Episcopul Caransebesului de atunci P.S.Veneamin Nistor, binecuvantand osteneala credinciosilor de aici, pecetluind Sfanta Masa is sfintind icoanele care impodobesc iconostasul si exteriorul bisericii.

.......................................................................

Iosif Balan. op.cit.pag. 90-1998

C.Suciu op.cit. I,p 368

I.D.Suciu.R.Constantinescu. op,cit,p 222

C. Martinovici, N. Istrati. Op,cit, 151

I.Lotreanu, op,cit,p.264

Pentru toata activitatea depusa aici si pentru statornicia de peste 33 de ani pe care parintele Paroh Paul Pervulescu a aratato, am considerat de bine a-i acorda distintia de iconom stabrofor.

In biserica sunt icoanele imparatesti cu dimensiunile: 130x80cm "Maica Domnului", "Iisus Hristos", "Sf Ioan Botezatorul", "Sf Nicolae"(pictate probabil de M. Velceanu) de asemenea se pastreaza urmatoarele carti: Evanghelie, Bucuresti-1707, Apostol, Bucuresti-1747, Cazanie, Ramnic-1748, Antologhion, Ramnic-1776, Chiriacodromion, Sibiu-1855.

Colectia de carte veche a mitropoliei banatului detine urmatoarele carti: Apostol, Ramnic-1747. Cazanie, Ramnic-1748. Evanghelie, Bucuresti-1760. Antologhion, Bucuresti-1766. DIANCS are in colectiile sale registrele de stare civil ape anii 1791-1948.

Casa Parohioala a fost construita in 1850 din piatra si caramida, acoperita cu tigla, compusa din trei camere si dependinte. La casa parohiala s-au facut lucrari de reparatie capitala atat in interior cat si in exterior. In interior au fost renovate toate incaperile, casa fiind racordata la apa curenta, urmand sa fie racordata si la canalizare. In exterior a fost refacuta fatada si au fost inlocuite geamurile vechi cu geamuri termopan noi. Oficiul parohial a fost amenajat, iar biblioteca si arhiva parohiala se afla in incinta bisericii. De asemenea au fost ridicate la casa parohiala anexe pentru uz gospodaresc.

Mentionez faptul ca toate aceste lucrari au fost realizate prin contributia benevola a credinciosilor prin donatii facute de credinciosi, dar si cu sprijinul primariei si al consiliului judetean Caras-Severin.

Parohia Luncavita are doua cimitire care impreuna au suprafata de 1ha, sunt mai multe znamene din secolul XIX. In curtea bisericii se afla monumentul eroilor cazuti in cele doua razboaie mondiale si o troita.

Lista preotilor slujitori: Mircea Rosca (1775-1790), Mihai Rosca (1790-1792), Marcu Popovici (1787-1792), Rafael Roscovici (1797-1798), Dimitrie Popovici (1798-1813), Petru Spunei (1813-1814), Ioan Popovici (1814-1858), Nicolae Bogoevici (1847), Nicolae Popovici (1848-1888), Iosif Nemoianu (1883-1931), Petru Moisescu (1932-1943), Ioan Sabaila (1943-1980), Paul Pervulescu (1980 si prezent ).

Am incercat sa-mi cunosc mai bine credinciosii si sa contribui la sporirea lor duhovniceasca prin taina sfintei spovedanii, prin discutii cu tinerii care urmau sa se casatoreasca, si prin vizite pastorale la domiciliu, o atentie deosebita am acordat batranilor si bolnavilor cat si tuturor enoriasilor ajutandui la necaz si bucurie. Mentionez faptul ca in toti acesti ani am avut o buna colaborare cu primaria, cu cadrele didactice de la scoala din localitate si cu profesorul de religie, colaborand in vederea apropierii copiilor de biserica. In acest sens am participat la toate actiunile organizate de scoala noastra precum si la activitatile organizate de profesorul de religie, in serbarile sustinute de marile sarbatori: Invierea Domnului, Nasterea Domnului si Inaltarea Domnului in biserica parohiei.