Parohia „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” - Pătaş

În judeţul Caraş -Severin , în Valea Almăjului pe dreapta râului Nera , la confluenţa lui cu pârâul Pătăşel este aşezat satul Pătaş, având ca sate vecine : la est satul Borlovenii Vechi, fiind despărţite de un singur pod peste Nera în aşa fel că îţi face impresia că Pătaşul Cu Borlovenii -Vechi ar fi un singur sat ; la vest se învecinează cu satul Prilipeţ, fiind la o distanţă de 3 km; spre sud se învecinează cu comuna Prigor, pe care le desparte o distanţă de 4 km, iar la nord cu muntele Semenic .

Este primul sat la intrarea în depresiunea Bozoviciului sau Valea Almăjului cum i se mai spune acestei depresiuni.

După datele pe care le posedăm din Monografia satului Pătaş, întocmită de Pr. Vasile Popovici, editată în anul 1914, satul se cunoaşte înainte de anul 1484 şi era aşezat mai spre nord de Nera pe pârâul Pătăşel la circa 2 km sub numele de Sălişte, când mai târziu se stabileşte definitiv cu vatra satului pe locul unde se află în prezent . Pe la anul 1603 se numea Padeş, iar de atunci şi până astăzi se numeşte Pătaş. Numele şi l-a luat de la pârâul pe ale cărui maluri este aşezat.

În trecutul său a suferit multe greutăţi cu capriciile naturii, dar cea mai grozavă suferinţă a urmat-o între anii 1658-1788 când Almăjul cade sub stăpânire turcească, care stăpânire culminează în cruzime în anul 1788 când aproape toate comunele Almăjului au fost trecute pri fier şi foc de către turci.

Cu toate acestea locuitorii satului Pătaş au continuat să trăiască pe aceste meleaguri şi în prezent se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor.

Biserica cu hramul "Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul" din parohia Pătaş a fost zidită

între anii 1807-1816, precum rezultă din notiţa lăsată de către preotul Ianăş Roşca, care a scris că fundamentul Bisericii s-a sfinţit joi , 30 septembrie 1807. Costul lucrărilor ridicându-se la suma de 2000 Florinţi. Planul afost întocmit de maurermaister Lorinţ Sevald din Orşova.

În faţa bisericii se găseşte un monument al eroilor patriei din anul 1916, iar în curtea bisericii în spetele acestui monument, este mormântul a doi ofiţeri aviatori eroi : Tereanu Vasile , mort în 21.10.1933, căzut cu aparatul de zbor hidro-avion, pe lacul Mamaia de lângă Constanţa, iar celălalt ofiţer înmormântat tot în curtea bisericii, în acelaşi mormânt cu verişorul său, este aviatorul Aurel Serafin, căzut pe câmpul de luptă din răsărit .

Acoperişul bisericii fiind din lemn de calitate mai slabă determină ca în anul 1856, întreaga şarpantă să fie înlocuită şi acoperită cu ţiglă. Turnul a rămas acoperit cu şindrilă până în anul 1867 cînd s-a acoperit cu tablă. În cursul anului 1912 se reface turnul bisericii şi se acoperă cu tablă de aramă.

În anul 1992 sub conducerea preotului Martin Valuşescu împreună cu Consiliul Parohial şi prin bunăvoinţa credincioşilor din parohie s-a reuşit să se adune suma necesară cheltuielilor cu decopertarea tencuielilor exterioare degradate şi refacerea cu tencuieli noi mai rezistente şi cu un estetic plăcut . Deasemena în cursul anului 2014, biserica se acoperă cu tablă Lindab, cu ajutorul Primăriei Prigor şi cu donaţiile credincioşilor , iar în cursul anului 2015, se reface exteriorul bisericii şi se toarnă aleile de ciment în jurul bisericii.

În fiecare an, cu ocazia marelui Praznic al Naşterii Domnului, preotul paroh învaţă copiii să cânte colinde şi să recite poezii legate de acest mare Praznic. În noaptea Ajunului, aceşti copii îmbrăcaţi în costume populare,împreună cu preotul colindă la casele credincioşilor, unde sunt primiţi cu mare bucurie . În ziua de Crăciun,la biserică copii cei mai mici recită poeziişi cîntă colinde ,iar la terminare primesc daruri. Tot în cadrul parohiei se fac anual colecte pentru F.C.M., Filantropia, sinistraţi, etc.